Administratia Biden se confrunta cu o criza a petrolului, care nu a mai fost vazuta de la socurile preturilor din anii 1970. Acel deceniu zbuciumat este ars in imaginatia americana cu controalele sale nixoniene ale preturilor pentru a reduce costurile petrolului, penuria de benzina, grevele camionetilor si conflictele din Orientul Mijlociu. Dar ar putea servi si ca ghid, sau poveste de avertizare, pentru provocarile energetice de astazi? Unii experti cred ca da.
„Daca ne uitam la anii ’70 in ansamblu si nu facem prea multe presupuneri neglijente, cred ca exista o multime de lectii foarte bune acolo care ne-ar putea ajuta sa trecem prin asta”, a spus Jay Hakes, care a fost administrator al companiei, sub presedintele Bill Clinton.
Istoricul petrolului Daniel Yergin a declarat la inceputul acestei luni intr-un interviu acordat Bloomberg ca actuala criza energetica este „potential mai grava” decat cea din anii ’70, care afecteaza nu doar petrolul, ci si gazele naturale si carbunele.
Exista unele asemanari evidente intre acum si atunci: preturile la benzina sunt mari; rezervele de petrol sunt stranse; iar presedintele Joe Biden, la fel ca fostul presedinte democrat Jimmy Carter, este sub presiune politica din toate partile pentru a reduce inflatia.
Comparatia dintre cei doi presedinti apare cu experti si politicieni. Rep. Jim Jordan (R-Ohio) a scris pe Twitter anul trecut ca Biden „este noul Jimmy Carter”, de exemplu.
Dar exista diferente majore intre criza de astazi si anii 1970, inclusiv faptul ca preturile petrolului sunt nereglementate acum, iar criza ofertei care impinge preturile este partial o alegere politica. De asemenea, atat ratele dobanzilor, cat si ratele inflatiei sunt inca semnificativ mai mici decat acum zeci de ani.
„Oricine a trait prin conditiile economice de la sfarsitul anilor 1970 ar trebui sa rada la sugestia ca ne aflam in acelasi loc”, a scris Ed Kilgore in revista New York in octombrie.
Provocarile de astazi au si un element care a fost mai putin in prim-plan in anii 1970: schimbarile climatice, combinate cu un apel mai profund din partea stangii de a folosi acest timp pentru a renunta la dependenta de combustibilii fosili.
Ceea ce este clar este ca anii 1970 au fost un punct pivot pentru energie.
Actiunile politice care au urmat embargoului petrolier arab din 1973 si 1974 si revolutiei iraniene din 1978 si 1979 au modelat peisajul energetic timp de decenii. Au contribuit la realizarea limitei de viteza de 55 mph, Departamentul de Energie si Rezerva Strategica de Petrol.
In plus, rasturnarile energetice din anii 1970 nu au fost scurte. Probleme care au dominat deceniul, cum ar fi costurile mai mari ale energiei, au afectat trei administratii prezidentiale consecutive, iar luptele lor de a raspunde le-au modelat cariera politica.
Dupa cincizeci de ani, Biden jongla cu propria sa criza energetica, in urma embargoului sau asupra titeiului rusesc ca represalii pentru razboiul presedintelui Vladimir Putin impotriva Ucrainei.
Limita a sosit pe fondul preturilor deja umflate la energie din cauza penuriei globale post-pandemie. Si s-ar putea inrautati pe masura ce SUA se indreapta catre cererea mare de gaz in vara. Intre timp, liderii europeni se afla intr-un Catch-22 – prinsi intre meritele taierii dolarilor din petrol si gaze care alimenteaza cufarul de razboi al lui Putin si propria lor nevoie de energie rusa.
Asa cum a fost cazul cu decenii in urma, modul in care aceste dinamice se zguduie ar putea modela politica energetica de ani de zile.
Unii spun ca Rusia, al treilea mare producator de petrol al globului, ar putea fi exclusa „pentru totdeauna” din imaginea ofertei globale, o schimbare seismica in peisajul energetic.
„Trebuie, treaz, nu ne vom intoarce la afaceri normale in cateva luni”, a declarat binecunoscutul manager de fonduri speculative Pierre Andurand la Summit-ul Global al marfurilor Financial Times din Lausanne, Elvetia, la sfarsitul lunii trecute. „Cred ca pierdem pentru totdeauna oferta rusa din partea europeana”.
In SUA, criza petrolului ofera tarii doua optiuni: o renuntare la combustibilii fosili sau o consolidare a dependentei de petrol, a spus Matto Mildenberger, profesor asistent de stiinte politice la Universitatea din California, Santa Barbara, care studiaza politicile climatice. Schimbare.
„Cred ca peste cinci sau 10 ani, ne vom uita inapoi la acest moment si vom spune ca a fost un moment critic”, a spus el.
Dar perspectivele energetice sunt, de asemenea, aglomerate, a spus Antoine Halff, fost analist sef de petrol la Agentia Internationala pentru Energie, o institutie creata ca raspuns la embargoul petrolier arab.
„Suntem intr-o noua etapa, cu o tranzitie, o concurenta mai interesanta… intre petrol, gaze, hidrogen, surse regenerabile si piete mult mai complexe”, a spus el.
Daca anii 1970 au dat startul arhitecturii energetice din ultimii 50 de ani, acum este inceputul a altceva, mai putin previzibil si greu de prognozat, a adaugat el.
In conditiile in care SUA se confrunta cu o revolta energetica care promite sa persista in viitorul previzibil, iata trei lectii invatate din criza energetica din anii 1970, o perioada care continua sa modeleze perceptia Americii despre petrol si politica federala.
Presedintii atentie
Daca anii 1970 au oferit o concluzie politica, este faptul ca preturile mari la benzina i-au ranit pe politicieni, in special pe presedinti, au spus expertii.
Meg Jacobs, cercetator senior la Princeton School of Public and International Affairs, a spus ca acest fenomen a fost deosebit de notabil in timpul mandatului presedintelui republican Richard Nixon, 1969-1974, si mai tarziu cu Carter, 1977-1981.
Piata petrolului din SUA era deja sub stres din cauza limitarilor importurilor de petrol straine, cand Nixon a instituit controale preturilor titeiului in 1971. Jacobs a spus ca aceasta miscare a fost calculata pentru a-si spori popularitatea inaintea alegerilor din 1972, facand-o mai ieftina pentru americanii obisnuiti care cumpara benzina.
Nixon „a inteles ca aceasta este o problema la nivel instinctiv si va fi ranita pentru el din punct de vedere politic”, a spus ea.
Controalele preturilor s-au inversat si sunt creditate ca au dus la penurie de benzina si au creat un scenariu de cosmar pentru piata petrolului, cand embargoul arab al petrolului a lovit la scurt timp dupa. Criza ar contribui la stimularea uneia dintre cele mai mari provocari ale lui Nixon: inflatia fulgeratoare.
In cartile de istorie, implicarea lui Nixon in scandalul Watergate si demiterea lui i-au definit al doilea mandat, dar criza economica cauzata de preturile ridicate la energie a fost cea care probabil i-a redus popularitatea, lasandu-l vulnerabil la presiunea politica, a spus Hakes, care este, de asemenea, fost director al bibliotecii prezidentiale Jimmy Carter.
„Nu sunt sigur ca Nixon ar fi fost destituit… daca inflatia nu ar fi fost atat de mare”, a spus el.
Dar niciun presedinte nu este afectat de criza petrolului din anii 1970, poate la fel de mult ca Carter, un democrat sudic care si-a pierdut candidatura pentru realege in 1980.
Carter a declansat o serie de actiuni pentru a raspunde insecuritatii energetice pe termen lung. El i-a indemnat pe americani sa economiseasca energia, spunandu-le oamenilor sa poarte un pulover in loc sa porneasca termostatul si instaland panouri solare la Casa Alba. Dar a creat si Departamentul de Energie si a turnat bani in cercetare si dezvoltare de energie alternativa, cum ar fi solarul.
„Trebuie pur si simplu sa echilibram cererea noastra de energie cu resursele noastre care se micsoreaza rapid. Actionand acum, ne putem controla viitorul in loc sa lasam viitorul sa ne controleze”, a spus el intr-o adresa la foc, adresata natiunii in 1977.
Dar Jacobs a spus ca „este o mare, un fel de pata permanenta pe dosarul sau ca nu a putut sa-si dea seama cum sa faca fata panicii de la pompa in vara lui 1979”.
„Liniile lungi de gaz si preturile ridicate si tulburarile sociale l-au ajutat sa dea impuls lui Ronald Reagan atunci cand a candidat in 1980 impotriva lui Jimmy Carter”, a adaugat ea.
In mod similar, preturile ridicate ale energiei ar putea contribui la intarzierea numarului de sondaje pentru Biden. Potrivit lui Gallup, gradul de aprobare al lui Biden in martie a fost mai mic decat cel al lui Carter la un loc echivalent in presedintia sa. Popularitatea lui Biden, in medie, a avut, de asemenea, o tendinta mai scazuta decat a altor presedinti in medie pana in prezent.
Biden pare sa inteleaga riscurile politice mari. Presedintele a fost ales pentru prima data in Senat in 1972 si este o creatura a acelei epoci.
„Stiu cat de mult doare asta”, a spus presedintele, simpatizand cu americanii, luna trecuta, cand a anuntat o retragere masiva a Rezervei strategice de petrol. Apoi, transferand vina catre Est, el a adaugat: „Cresterea preturilor lui Putin ii loveste pe americani la pompa”.
Dar o ciudatenie a acestei crize energetice, care este total diferita de anii 1970, este ca a fost creata partial de SUA.
Refuzul lui Biden de a cumpara petrol rusesc a fost o incercare de a slabi Rusia in razboiul sau ucrainean prin reducerea veniturilor din petrol. A fost popular atat in randul democratilor, cat si al republicanilor din Congres, chiar daca a insemnat eliminarea voluntara de aprovizionare suplimentara din imaginea globala intr-un moment in care costurile energetice deja umflate.
Acest lucru il face diferit de embargoul arab al petrolului care a inrautatit presiunea energetica din anii ’70, cand OPEC a intrerupt America de la aprovizionarea cu petrol, ca represalii pentru ca SUA a sprijinit Israelul in razboiul sau cu Egiptul si Siria.
„Biden continua sa spuna „cresterea pretului lui Putin”. Nu este, nu direct, pentru ca Putin nu a incercat niciodata sa retina exporturile catre Occident”, a spus Halff. „Suntem noi, ca consumatori”, scaderea ofertei, a adaugat el.
Exista solutii, dar la fel de multe riscuri
O alta diferenta cu strangerea petrolului de astazi este ca multi politicieni si factori de decizie de astazi au beneficiul – sau blestemul – experientei, avand radacini in anii ’70 si fiind modelati de atunci.
„Exista o intreaga generatie, inclusiv economisti, care isi amintesc de inflatia din anii ’70 si de modul in care a fost determinata in mare parte de pretul petrolului. Si acest tip de tesut este important in deciziile politice”, a spus Jacobs. „Preocuparea nu este doar insecuritatea energetica, ci ca aceasta va duce intr-un fel la tulburari economice globale.”
Dar lectiile anilor 1970 sunt nuantate si pot fi interpretate in mai multe moduri. Politicienii contemporani s-au chinuit sa reduca costurile energiei, sa-si salveze pielea politica si sa indeparteze dependenta de petrolul strain in acelasi timp.
Pentru politicienii de astazi, un mesaj de acum zeci de ani este ca propunerile cuprinzatoare pot face o diferenta de durata si pot deveni populare, dar pot fi si campuri minate politice. Este genul de dilema cu care se confrunta astazi daca se urmareste mutarea unor pachete mari de energie si clima, cum ar fi „Build Back Better”, sau de a trece mai fragmentat cu politica energetica.
De exemplu, in anii 1970 unele alegeri s-au inversat, cum ar fi controlul preturilor din era Nixon si supravegherea alocarii. Altii nu au facut-o.
Standardele Corporate Average Fuel Economy din 1975 au fost puse in aplicare pentru a imbunatati eficienta combustibilului in masini si camioane usoare. Ele au reprezentat o schimbare majora care se raspandeste in sectorul energetic astazi.
„Folosim mult mai multa energie decat am facut-o. Dar o facem mult mai eficient”, a spus Jacobs.
Alte efecte de durata ale alegerilor de politica includ formarea de agentii precum Departamentul Energiei, precum si Agentia Internationala pentru Energie, o incercare de a contrabalansa OPEC cu sistemul sau de rezerve strategice ale tarilor membre si un nou accent pe datele partajate pentru a introduce mai multa transparenta si cercetare. pe pietele petroliere. Si in 1975, sub presedintele republican Gerald Ford, SUA au promulgat o lege pentru a-si crea rezerva de titei ca tampon impotriva manipularilor aprovizionarii globale cu titei.
Toate acestea s-au intamplat cu speranta ca SUA nu vor mai fi tinute niciodata peste un baril pentru ca nu au suficient marfa globala care alimenteaza viata moderna: petrolul.
Hakes a sustinut ca politicienii de astazi se confrunta cu o provocare similara.
„Este o poveste shakespeariana”, a spus el. „Ei se confrunta cu aceasta mare problema: poti sa mergi pe drumul usor si sa agravezi problema. Si poate chiar asta te va ajuta la urmatoarele alegeri. … Sau poti investi intr-un viitor.”
Astazi, raspunsurile politice la criza petrolului au fost partizane si pline. Dar Washingtonul cantareste din nou preocupari imediate, cum ar fi pretul benzinei pentru consumatori si inflatie, fata de obiective pe termen lung, cum ar fi destabilizarea dominatiei rusesti in domeniul petrolului si indepartarea de combustibilii fosili.
Actiunea principala a lui Biden impotriva cresterii costurilor energiei a fost eliberarea de rezerve strategice pe piata la o rata de 1 milion de barili pe zi in urmatoarele sase luni. Nu este o solutie pe termen lung, ci o masura intermediara pana cand producatorii americani vor putea sa revina si sa foreze pentru mai mult petrol.
Dar Halff a remarcat ca eliberarea din SPR, o miscare de politica inteligenta in opinia sa, arata cat de fracturata este piata actuala a energiei de „semnalele mixte” din partea factorilor de decizie.
„A fost greu sa investesti in petrol si gaze in ultimii cativa ani”, a spus el, remarcand presiunea de a pivota din partea combustibililor fosili. Rezultatul este un sector privat care este epuizat si care nu a putut sa se intensifice, a spus el.
Republicanii au profitat de aceasta dinamica, folosind-o pentru a argumenta pentru mai mult petrol si gaze. Biden a cerut si el pentru mai multe foraje de petrol si gaze in SUA si a promis ca va creste exporturile de gaze naturale lichefiate catre Europa.
Congresul isi cantareste propriile idei – cum ar fi o taxa exceptionala pentru operatorii de petrol si o vacanta de taxa pe gaze oferita de unii democrati pentru a le ajuta consumatorilor. Dar multi din stanga se opun politicii de crestere a dependentei de combustibilii fosili in fata socurilor de pret pe termen scurt.
Republicanii sustin totusi mai multa productie din SUA ca o solutie de siguranta impotriva schimbarilor globale ale aprovizionarii si au propus propuneri avansate pentru a imbunatati legile existente care impun vanzarile regulate de drepturi de forare a titeiului pe terenuri publice si in larg.
In tot acest timp, Washingtonul urmareste alegerile intermediare din noiembrie, cand se asteapta ca preturile energiei vor juca un rol central in luptele de campanie.
A trece sau nu la tranzitie?
Cand Reagan a intrat in functie la inceputul anilor ’80, a facut ceva pe care istoricilor le place sa-l repeta. El a scos panourile solare lui Carter de la Casa Alba.
A fost o schimbare simbolica de la mesajul fostului presedinte de conservare si energie regenerabila. Si a fost o dublare a productiei americane de combustibili fosili, care a coincis cu bugetele reduse pentru energie solara si curata instituite in timpul erei Carter.
Jacobs a spus ca epoca anilor ’70 nu a reusit sa duca la o politica durabila a energiei curate, in ciuda interesului din acea vreme.
Acum, soimii climatici urmaresc raspunsul lui Biden la criza petrolului si gazelor cu temeri ca ar putea crea in mod similar o reactie, blocand petrol si gaze de ani de zile.
„Daca publicul se comporta asa cum a facut-o in trecutul cresterii preturilor, va face presiuni asupra Congresului si a Casei Albe sa ia masuri”, a spus Eric Smith, expert in politica de mediu la UC Santa Barbara. „Vor sprijini mai multe foraje petroliere.”
El a adaugat: „Aceasta este o problema pentru Biden, care a promis actiuni serioase impotriva schimbarilor climatice, dar inca nu a reusit sa ofere prea multe”.
In acelasi timp, recentul impuls al lui Biden pentru petrol si combustibili fosili prezinta propriile riscuri de instrainare a flancului stang al partidului sau care a facut eforturi pentru politici de reducere dramatica a emisiilor.
Dar un risc si mai mare pentru politica climatica se asteapta la sfarsitul acestui an, daca preturile ridicate la energie acreaza sprijinul public pentru democratii la putere.
„Cand preturile cresc, alegatorii sunt suparati si asta ajuta partidul care nu controleaza Casa Alba la urmatoarele alegeri”, a spus Smith intr-un e-mail. „Cand lucrurile merg prost, unii oameni dau vina pe presedinte si pe partidul lor. Va avea ca rezultat democratii sa se descurce mai rau la urnele din noiembrie si mai multi republicani in Congres.”
Daca acesta este cazul, actiunea climatica care este impinsa acum de stanga si administratia Biden se va confrunta cu blocaje politice in Congres pana anul viitor, a spus el.
„Suntem blocati intr-un sistem de combustibili fosili despre care se dovedeste de nenumarate ori si din nou a fi de fapt un sistem destul de vulnerabil, fragil”, a spus el.
