Este 1 Decembrie o zi ca oricare alta? Daca este sa ne raportam la ceea ce simte romanul de pe strada, 1 Decembrie este o zi obisnuita, cel mult un prilej pentru miniconcediu. De fapt, foarte putini mai stiu ce simbolizeaza aceasta zi – parca Marea Unire sau mai bine, independenta, ba nu, alegerea domnitorului Ioan Cuza. Si mai putini stiu ca de fapt, de Ziua Nationala, cinstim memoria a peste 1,4 milioane de militari romani care si-au pierdut viata sau au indurat prizonieratul incepand din 1877 incoace.
Evident, una dintre cauzele acestor „amnezii” colective este lipsa fondurilor alocate pentru educatie. In tara care a pierdut 500.000 de militari in Primul Razboi Mondial pentru ca astazi sa serbam Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, abia daca ne mai aducem aminte de Marasesti, Marasti si Oituz. In tara care Al Doilea Razboi Mondial a insemnat sacrificiul suprem pentru 800.000 de militari nu exista nici un memorial inchinat acestora. „Nu sunt bani”, aceasta este explicatia eterna. Pe care o inghitim pe nemestecate. Pentru ca intr-o lume a afacerilor nu mai este loc pentru reculegere sau momente emotionante. Valoarea este data de conturile din banca, cinstea are culoare politica iar dreptatea apartine celor care o propovaduiesc in jargon.
Poate cineva insa a vrut, in aceasta zi de decembrie, sa se roage pentru
toti aceia care si-au dat viata sau au suferit in teatre de razboi
pentru ca noi sa construim un kilometru de autostrada pe an, sa avem
medicamente compensate doar 15 zile pe luna sau pentru ca aviatorii
romani sa zboare cu avioane de lupta vechi de 50 de ani. O poate face
doar acasa, eventual la vreun monument ridicat de Casa Regala in
perioada interbelica si „demolat” de intemperii in perioada moderna.
Sau in parcurile acaparate de politicieni. S-a dat fasole cu ciolan, sarmalute…
Inainte de 1947 bucatariile volante ale Armatei Romane organizau festinuri de Ziua Nationala.
