Simti un mare entuziasm pentru un proiect si totusi ajungi sa faci ceva care il distruge . Sunt erori mentale care ne saboteaza deciziile si cand ne dam seama este prea tarziu. Actioneaza ca un foc care distruge totul si ne lasa confuzi, epuizati si de multe ori tristi. Dupa cum a spus Amelie Nothomb: „Vrei sa ma auto-sabotez?” Daca crezi ca ai tendinta de a autosabota proiecte care te entuziasmeaza, acest articol ar putea fi pentru tine. Cititi pentru a afla mai multe!
Conceptul de autosabotaj isi are originile in asa-numita psihologie umanista. Implica sa lucram impotriva a ceva ce ne dorim si, desi adesea nu suntem constienti de asta, rezultatele tind sa produca consecinte nedorite.
„Pana nu te apreciezi pe tine insuti, nu-ti vei aprecia timpul. Si pana nu-ti pretuiesti timpul, nu vei face nimic cu el.”
-Morgan Scott Peck-
Auto-sabotarea inseamna a te nega, constient sau inconstient, ceva pozitiv cu potentialul de a-ti schimba viata.
Ce este autosabotarea?
Sa luam un exemplu: un pacient se prezinta la un consult psihologic. Dupa cateva sedinte, incepe sa se simta mai bine . Simtindu-se mai bine, decide sa abandoneze sedintele, in ciuda faptului ca psihologul i-a spus ca ar fi foarte util sa continue.
Autosabotarea include o serie intreaga de comportamente al caror scop este ranirea, esecul si distrugerea viselor noastre. Rezultatul este o pierdere a ceea ce ne dorim, iar aceasta pierdere este resimtita prin emotii cu o valenta negativa intensa, precum anxietatea, frustrarea sau tristetea.
Este o eroare mentala care ne saboteaza deciziile, dar poate fi si o aparare . Sa luam un exemplu: daca exista cineva care a experimentat multe relatii amoroase al caror rezultat a fost intotdeauna dureros, el s-ar putea autosabota urmatoarea relatie cu scopul, desi inconstient, de a evita sa mai experimenteze astfel de mizerie. In spatiul urmator vom expune mai multe moduri in care oamenii se saboteaza.
„Auto-sabotarea poate actiona ca un mecanism de aparare care protejeaza subiectul de deidealizarea iminenta a obiectului iubit.”
-Mariana Suaza Ramirez-
Erorile mentale care iti saboteaza deciziile
Incepem sa evitam capcana boicotului in sine atunci cand incepem sa identificam acele comportamente sau decizii cu care il ducem la indeplinire. Daca ne dam seama ca inconstientul nostru poate sta in calea obiectivului nostru, putem incerca sa-l remediem. Sa vedem ce forme de autosabotaj exista:
1. „Nu ma ajuti”
Evitarea ajutorului atunci cand avem cea mai mare nevoie de el ne poate aduce disconfort. Emotiile care pot sustine aceasta pozitie pot fi mandria sau rusinea. Cu toate acestea, a cere ajutor este foarte necesar deoarece capacitatea noastra de a face fata in anumite ocazii poate fi insuficienta.
Sunt momente cand ramanem blocati si ne putem simti frustrati. Prin urmare, permiterea ajutorului extern sa intre, sa ne atraga si sa ne impinga poate fi o supapa valoroasa de eliberare a presiunii.
Cererea de ajutor este un act intrinsec uman, adica intens necesar.
2. Evita emotiile
Evitarea simtirii unei anumite emotii se numeste refulare. Reprimarea este o eroare mentala care ne determina sa ne distantam de o parte importanta a noastra, sinele emotional. Reprimarea unei emotii implica faptul ca, departe de a disparea, este probabil sa apara in viitor cu o intensitate mai mare.
In plus, emotiile sunt vehicule extraordinare de informare. Daca ceva ne frustreaza, putem crede ca rezultatul pe care il obtinem este departe de ceea ce ne dorim si, in consecinta, putem folosi aceste informatii care ne da emotie pentru a schimba forma sau continutul a ceea ce facem.
Emotiile sunt canale de informare foarte valoroase.
3. Sa ne fie frica sa ne punem limite, una dintre greselile mentale pe care le facem
„Trebuie sa-ti spun ca nu, sa-mi spun da”. Aceasta este o afirmatie asupra careia este interesant sa faceti o pauza si sa reflectati intr-un mod calm si reflexiv. A pune limite altor oameni inseamna sa le spunem ce vrem si ne dorim, dar si ce ne doare. Atunci cand relatiilor noastre nu exista limite, pot aparea situatii neplacute.
Acest lucru se intampla deoarece cealalta persoana nu are informatiile care i-ar permite sa-si adapteze comportamentul la noi. Si invers. O modalitate adecvata de a stabili limite este comunicarea asertiva, care este o forma de dialog calma, atenta si mai putin ostila.
4. Vorbim negativ cu noi insine
Afirmatiile negative de sine pot ajunge foarte adanc in noi. Sunt, de exemplu: „Nu sunt suficient pentru altii”, „chiar daca am plecat de acasa in ciuda efortului, nu este mult, ar fi trebuit sa fac mai mult”, „Sunt un dezastru”. Modul in care vorbim cu noi insine are un impact puternic asupra conceptului nostru de sine si ne erodeaza conceptul de sine si stima de sine.
Comportamentul opus sunt afirmatiile care se refera la noi insine a caror valoare este pozitiva: „ai facut bine”, „in ciuda efortului pe care l-ai facut”, „esti un campion” acest lucru ne poate ajuta sa ne simtim mila de noi insine. Actul de autocompatimire fata de noi insine consta in educarea privirii noastre pentru a se sprijini pe fortele noastre. Consta in a ne baza mai mult pe binele care ne caracterizeaza, decat pe rau.
A avea compasiune de sine inseamna ca, in ciuda faptului ca ne supara, ne tratam cu dragoste si afectiune si ne intarim in realizarile pe care le-am obtinut, oricat de mici, ca o piatra de temelie pentru a face fata lucrurilor rele.
5. Erorile mentale care ne blocheaza: rezistenta schimbarii
Schimbarea face parte din viata. Negarea schimbarii presupune sa ne punem obstacole in cale, sa ne autosabotam in felul nostru. Schimbarea merge mana in mana cu adaptarea. Iar adaptarea este uneori grea, deoarece consuma energie si ne poate provoca teama si alarma. Totusi, tot ceea ce evitam sa ne confruntam are obiceiul de a deveni din ce in ce mai mare: „cade intr-o minge”.
O modalitate buna de a curge cu schimbarile este prin acceptarea lor. A accepta schimbarea inseamna a o primi. Angajeaza-l, chiar daca ne este frica. Implica sa renunti la evitare, sa te uiti la schimbare in fata si sa spui: „Hai sa mergem mai departe”.
Inseamna a intra in contact cu realitatea in schimbare dintr-o pozitie constienta, adica a sti ca schimbarile sunt intrinsece caii vietii.
Aceste erori mentale sunt frecvente. Cu toate acestea, ele pot deveni disfunctionale atunci cand ne impiedica sa progresam. Daca le putem identifica, s-ar putea sa le putem rezolva inainte de prea mult timp. De asemenea, pot exista si alte cai directe catre autosabotaj, poti identifica altele?
