Marea Britanie trebuie sa fie pusa pe „picior de razboi” economic daca vrea sa iasa dintr-un cerc vicios de crestere scazuta, va spune luni fostul premier Gordon Brown. Intr-un discurs la Institutul pentru thinktank guvernamental, el va solicita crearea unui Consiliu Economic National, prezidat in comun de premier si cancelar, cu misiunea de a asigura o crestere anuala de 3%.
Fostul premier va spune ca Trezoreria trebuie sa fie pe deplin angajata intr-o strategie de crestere si sa nu i se permita sa se retraga intr-o „zona de confort” in care se concentreaza pe echilibrarea contabilitatii si reducerea datoriei nationale.
Jeremy Hunt, cancelarul, a declarat in bugetul sau saptamana trecuta ca economia va intoarce in curand coltul dupa pagubele cauzate de pandemie si criza costului vietii.
Dar Office for Budget Responsibility, organul de supraveghere al cheltuielilor guvernamentale, a declarat ca perspectivele pentru economie „ramine provocatoare”, iar Brown, prim-ministru in timpul crizei financiare globale din 2008, va spune ca modul in care este guvernata Marea Britanie trebuie sa se schimbe daca va exista incheierea a 15 ani de stagnare.
El va spune: „Modul in care guvernam va trebui sa fie transformat radical – iar guvernul sa fie pus pe picior de razboi – daca Marea Britanie doreste sa se elibereze de cresterea scazuta, productivitatea scazuta si ciclul salarial scazut, care a inregistrat cresterea anuala injumatatita in In ultimul deceniu, nivelurile investitiilor stagneaza la niveluri mult sub principalii nostri concurenti, cea mai slaba performanta a productivitatii – mai putin de 0,5% pe an – de la Revolutia Industriala si cele mai profunde inegalitati economice regionale din Europa de Vest.”
Ultimul prim-ministru al Muncii va propune ca noul sau Consiliu Economic National sa fie insotit in comun de Trezorerie si Biroul Cabinetului, lucrand alaturi de un consiliu al natiunilor si regiunilor si sa aiba sarcina de a atinge o tinta de crestere de 3%. Brown va spune ca consiliul economic ar trebui sa aiba statut egal cu consiliul de securitate nationala al guvernului, intrunindu-se cel putin o data pe saptamana si de doua ori pe saptamana, daca este necesar.
Brown va argumenta ca o crestere mai mare poate fi obtinuta printr-o strategie industriala bazata pe tehnologii verzi, digitale si medicale, asociata cu o strategie de ocupare a fortei de munca si de combatere a saraciei axata pe locuri de munca, competente si servicii mai bune.
Brown va spune ca lectia pe care a invatat-o in timpul sau ca cancelar si prim-ministru este ca Trezoreria trebuie sa fie in centrul unei strategii de crestere, mai degraba decat sa-si vada puterile transferate unui nou departament economic.
„O multitudine de improvizatii au fost incercate si nu au reusit sa turboreze cresterea economica britanica, de la nefastul Departament pentru Afaceri Economice din anii 1960, National Enterprise Board din anii 1970 si ungerea de catre doamna Thatcher a lui Sir Alan Walters in opozitie cu cancelarul Nigel. Lawson in anii 1980”, va spune el.
„Dar pentru ca o strategie de crestere sa functioneze, Trezoreria trebuie sa fie in centrul unui cadru coordonat de elaborare si punere in aplicare a politicilor economice condus de aceasta si nr. 10 si care implica toate departamentele economice relevante.”
Rachel Reeves, cancelarul din umbra, a spus ca obtinerea unei cresteri mai mari va fi in centrul strategiei economice a viitorului guvern laburist si a insistat ca aceasta trebuie sa fie construita pe finante publice solide.
Brown va spune ca, pentru ca planul sau sa functioneze, Trezoreria „trebuie sa evite tentatia de a se retrage in zona sa de confort”, si anume ca „un departament financiar cu un accent aproape exclusiv pe reducerea datoriilor si a deficitului – neglijand responsabilitatile sale mai largi de a asigura cresterea. ”.
Brown a ajutat la orchestrarea salvarii bancilor afectate din Marea Britanie in 2008, dar recesiunea profunda care a insotit criza financiara globala l-a facut sa piarda alegerile generale din 2010.
In discursul sau de luni, el va argumenta ca trecerea ulterioara la austeritate in cadrul coalitiei conservator-liberal-democrat a ajutat la explicarea performantei economice slabe a Regatului Unit, in timp ce SUA s-au concentrat in schimb asupra cresterii economice.
