Un antidepresiv, dupa cum sugereaza si numele, este un tip de medicament care este utilizat in principal pentru a trata depresia. Depresia este o tulburare comuna care afecteaza chimia si functia creierului tau. Antidepresivele pot ajuta la corectarea disfunctiei prin modificarea ciclurilor si a substantelor chimice care transmit semnale de-a lungul cailor nervoase catre creier.
Antidepresivele sunt grupate in clase in functie de modul in care afecteaza chimia creierului. In timp ce antidepresivele dintr-o clasa tind sa aiba efecte secundare si mecanisme de actiune similare, exista diferente in structurile lor moleculare care pot afecta modul in care medicamentul este absorbit, raspandit sau tolerat la diferite persoane.
Exista cinci clase principale de antidepresive si alte cateva care sunt utilizate mai rar. Fiecare are propriile sale beneficii, riscuri si utilizari adecvate. In timp ce unele pot fi considerate optiuni preferate, alegerea medicamentelor poate varia in functie de simptome, istoricul de tratament si tulburarile mentale coexistente.
Cum functioneaza antidepresivele
Exista trei molecule de baza, cunoscute chimic sub numele de monoamine, despre care se crede ca sunt implicate in reglarea dispozitiei. Acestia functioneaza in primul rand ca neurotransmitatori, care transmit literalmente semnale nervoase receptorilor corespunzatori din creier. Antidepresivele actioneaza prin afectarea acestor neurotransmitatori, care includ:
- serotonina, neurotransmitatorul a carui functie este de a regla starea de spirit, apetitul, somnul, memoria, comportamentul social si dorinta sexuala.
- norepinefrina, care afecteaza vigilenta si functia motrica si ajuta la reglarea tensiunii arteriale si a ritmului cardiac ca raspuns la stres
- dopamina, care joaca un rol cheie in procesele de luare a deciziilor, motivatie, excitare si semnaleaza bucurie si recompensa.
La persoanele cu depresie, disponibilitatea acestor neurotransmitatori in creier este caracteristic scazuta. Antidepresivele functioneaza prin cresterea disponibilitatii unuia sau mai multor dintre acesti neurotransmitatori in moduri diferite si distinctive.
Dintre cele cinci clase principale de antidepresive, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei (ISRS) sunt cei mai frecvent prescrisi, in special in timpul tratamentului de prima linie.
Alte antidepresive pot fi utilizate in cazul in care aceste medicamente esueaza sau in cazuri de depresie ireversibila (cunoscuta si ca depresie rezistenta la tratament).
Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS)
Exista mai multe antidepresive care actioneaza impiedicand reabsorbtia (recaptarea) neurotransmitatorilor din organism. Cunoscuti in mod obisnuit ca inhibitori ai recaptarii, acestia impiedica recaptarea unuia sau mai multor neurotransmitatori, astfel incat mai multi sunt disponibili si activi in creier.
- Prozac (fluoxetina)
- Paxil (paroxetina)
- Zoloft (sertralina)
- Celexa (citalopram)
- Luvox (fluvoxamina)
- Lexapro (escitalopram)
- Viibryd (vilazodona)
ISRS tind sa aiba mai putine efecte secundare decat antidepresivele mai vechi, dar se stie ca au greata, insomnie, nervozitate, tremor si disfunctie sexuala.
Pe langa tratarea depresiei, ISRS sunt, de asemenea, utilizati pentru a trata tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC), tulburarea de anxietate generalizata (TAG), tulburarile de alimentatie si ejacularea precoce. De asemenea, s-a dovedit a fi utile in timpul recuperarii dupa un accident vascular cerebral.
Inhibitori ai recaptarii serotoninei si norepinefrinei (IRSN)
Cresterea nivelului de norepinefrina in concordanta cu nivelul serotoninei poate fi de ajutor in special pentru persoanele cu retard psihomotorie (incetinirea activitatii fizice si a gandirii).
Exemple de SNRI includ:
- Effexor (venlafaxina)
- Cymbalta (duloxetina)
- Pristiq (desvenlafaxina)
- Savella (milnacipran)
- Fetzyme (levomilnacipran)
Efectele secundare frecvente ale SNRI includ greata, somnolenta, oboseala, constipatie si gura uscata.
Unele SNRI, cum ar fi Cymbalta, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trata durerea cronica, o afectiune care este strans legata de dezvoltarea depresiei. De asemenea, s-a dovedit a fi utile in tratamentul tulburarii de anxietate generalizata, al tulburarii de stres posttraumatic (PTSD), al tulburarii de anxietate sociala (SAD), al tulburarii de panica si al durerii nervoase asociate cu fibromialgia.
Antidepresive triciclice (ATC)
Antidepresivele triciclice (ATC) sunt o clasa mai veche de medicamente care au fost descoperite la inceputul anilor 1950. Au fost numite dupa structura lor chimica, care consta din trei inele cu atomi interconectati.
TCA functioneaza in acelasi mod ca inhibitorii recaptarii prin blocarea absorbtiei serotoninei si norepinefrinei in celulele nervoase, in plus fata de un alt neurotransmitator cunoscut sub numele de acetilcolina (care ajuta la reglarea miscarii muschilor scheletici).
Exemple de ATC includ:
- Elavil (amitriptilin)
- Norpramina (desipramina)
- Asendina (amoxapina)
- Anafranil (klomipramin)
- Pamelor (nortriptilina)
- Tofranil (imipramina)
- Vivactil (protriptilin)
- Surmontil (trimipramina)
- Sinequan (doxepina)
Ludiomil (maprotilina) apartine aceleiasi clase de substante, dar este mai bine descris ca antidepresiv tetraciclic (TeCA) pentru al patrulea inel atomic.
Simptomele comune includ constipatie, gura uscata, vedere incetosata, somnolenta, ameteli si crestere in greutate. In unele cazuri, pot aparea si batai neregulate ale inimii, tensiune arteriala scazuta si convulsii.
Pe langa utilizarea lor in depresie, antidepresivele triciclice pot ajuta la tratarea durerii cronice. De asemenea, au fost adesea folosite la copiii cu ADHD, dar de atunci au fost inlocuite cu medicamente mai eficiente, cu mai putine efecte secundare.
Inhibitori de monoaminooxidaza (IMAO)
Una dintre primele clase de antidepresive care au fost dezvoltate a fost inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO). Aceasta clasa de antidepresive, descoperita pentru prima data in anii 1950, inhiba actiunea unei enzime numita monoaminoxidaza, a carei functie este de a descompune monoaminele. Prin blocarea acestui efect, sunt disponibili mai multi neurotransmitatori pentru a fi utilizati in reglarea dispozitiei.
Exemple de MAO includ:
- Nardil (fenelzina)
- Parnat (tranilcipromina)
- Marplan (izocarboxazid)
- Emsam (selegilina)
MAO-urile sunt utilizate mai rar din cauza reactiilor potential severe cu alimente bogate in tiramina. Daca sunt administrati inadecvat, inhibitorii MAO pot determina cresterea nivelului de tiramina, provocand cresteri critice ale tensiunii arteriale.
Pentru a evita acest lucru, tratamentul IMAO implica in general restrictii alimentare. Alte reactii adverse includ greata, ameteli, somnolenta, neliniste si insomnie.
In ciuda riscului, MAO s-a dovedit a fi utile in tratamentul agorafobiei, fobiei sociale, bulimiei, PTSD, tulburarii de personalitate limita si depresiei bipolare. Cu toate acestea, utilizarea sa este in general rezervata atunci cand alte alternative antidepresive au esuat.
Antidepresive atipice
Exista si alte antidepresive destul de noi care nu se incadreaza in niciuna dintre categoriile mentionate mai sus. Descrise pe scara larga ca antidepresive atipice, ele afecteaza nivelurile de serotonina, norepinefrina si dopamina in moduri unice.
- Wellbutrin (bupropion), clasificat ca un inhibitor al recaptarii dopaminei Este utilizat pentru a trata depresia si tulburarile afective sezoniere, precum si un ajutor pentru a renunta la fumat.
- Remeron (mirtazapina) este un antagonist noradrenergic. Este utilizat impotriva depresiei majore, care blocheaza receptorii pentru hormonul de stres epinefrina (adrenalina) din creier.
- Oleptro (trazodona) si Brintellix (vortioxetina) sunt antagonisti ai serotoninei si inhibitori ai recaptarii. (SARI) utilizat in depresia majora, atat inhiba absorbtia serotoninei, cat si blocheaza receptorii adrenergici.
- Symbax combina SSRI-fluoxetina cu medicamentul antipsihotic fluoxetina pentru a trata depresia bipolara sau depresia rezistenta la tratament.
Efectele secundare pot varia in functie de tipul de medicament, dar pot include ameteli, gura uscata, insomnie, greata, varsaturi, constipatie, vedere incetosata, crestere in greutate si disfunctie sexuala.
Alegeti antidepresivul potrivit
Exista mai multi factori implicati in alegerea antidepresivului potrivit. Principalul dintre ele este tolerabilitatea. Deoarece multe antidepresive sunt la fel de eficiente in tratarea depresiei, se pune mai mult accent pe prescrierea de medicamente cu cele mai putine efecte secundare pe termen scurt si lung.
Acest lucru este valabil mai ales cu greata si cresterea in greutate, ambele putand afecta calitatea vietii unei persoane si pot duce la intreruperea prematura a tratamentului.
Antidepresivele nu trebuie niciodata utilizate singure pentru a trata depresia majora, ci mai degraba in legatura cu psihoterapie, strategii de autoajutorare, sprijin social si tratamentul afectiunilor coexistente (cum ar fi durerea cronica, anxietatea, tulburarea bipolara si tulburarile de personalitate).
Risc si consideratie
Antidepresivele sunt uneori utilizate in combinatie cu alte medicamente pentru a trata o varietate de afectiuni. In unele cazuri, utilizarea combinata a medicamentelor care exercita un efect serotoninergic poate duce la sindromul serotoninergic. Aceasta este acumularea toxica de serotonina care poate declansa o cascada de simptome fizice si psihiatrice potential periculoase.
Pentru a evita acest lucru, consultati intotdeauna medicul dumneavoastra despre toate medicamentele pe care le luati, inclusiv medicamentele pe baza de reteta, fara medicamente, suplimente sau remedii pe baza de plante.
Antidepresivele trebuie utilizate numai asa cum sunt prescrise si pot dura pana la opt saptamani inainte ca beneficiile sa se simta pe deplin. Este important sa nu opriti, sa opriti, sa reduceti sau sa cresteti niciodata dozele fara a discuta mai intai cu medicul dumneavoastra.
Oprirea brusca poate duce la simptome de sevraj perturbatoare si adesea devastatoare, cum ar fi greata, varsaturi, tremor, cosmaruri, ameteli, depresie si soc electric. Acest lucru poate fi evitat prin reducerea treptata a dozei, de preferinta sub indrumarea unui medic.
Antidepresivele trebuie utilizate cu prudenta extrema la copii, adolescenti si adulti tineri. In 2007, FDA a emis un avertisment cutie neagra cu privire la riscul crescut de ganduri si actiuni suicidare la persoanele sub 24 de ani cu antidepresive de un fel.
Antidepresivele trebuie utilizate la copii, adolescenti si adulti tineri numai atunci cand este absolut necesar si numai dupa cantarirea beneficiilor potentiale ale tratamentului fata de riscul potential.
