Copiii care cresc asistand la confruntarea parintilor lor prezinta probleme psihologice mai mari. Caminul fara dragoste si care este mereu pe picior de razboi este un scenariu prost pentru a creste si a invata reguli vitale care stau la baza bunastarii prezente si viitoare.
Cum a fost copilaria ta? Ai crescut cu parinti care s-au tratat reciproc cu respect si afectiune? Ai fost martor la afectiunea lui sau poate ai fost martor la lipsa lui de iubire? Cei mai multi dintre noi avem o amintire despre cum a fost relatia dintre parintii nostri. Acea imagine nu numai ca ne-a oferit un prim model despre cum sunt legaturile si interactiunile umane, dar ne-a si marcat in multe feluri.
Cresterea cu amprenta unui camin in continua batalie dialectica ne face sa ne implicam inca de la inceput intr-un climat emotional advers, incarcat de resentimente si conflicte. Copilul care este martorul confruntarilor parintilor sai este un copil care creste cu o viziune distorsionata a ceea ce este iubirea. Si asa ceva este o tragedie.
La fel, atunci cand un cuplu nu este suficient de matur sau de curajos pentru a pune capat unei relatii daunatoare, aceasta situatie se inrautateste la maximum. Disconfortul relational este atat de profund incat uneori se neglijeaza cel mai important lucru: parenting. Parintii care nu se iubesc sau care se iubesc prost nu ofera intotdeauna copiilor lor ceea ce merita si de care au nevoie pentru dezvoltarea lor corespunzatoare. O analizam.
Sunt multi parinti care, desi nu se iubesc, aleg sa ramana impreuna pentru copiii lor. Aceasta alegere proasta ajunge sa aiba un efect foarte negativ asupra celor mici.
Parintii care se iubesc si se respecta ofera copiilor lor un model de referinta care ii va aduce beneficii in viata lor.
Teoria securitatii emotionale: in ce consta?
Teoria securitatii emotionale isi are radacinile in constructul atasamentului definit de psihiatrul si psihanalistul John Bowlby. Conform acestei abordari, conflictele familiale afecteaza dezvoltarea psiho-emotionala a copilului. Cei mici, departe de a ramane ignoranti de aceste dezacorduri, le asist pentru a le evalua si a crea scheme mentale de baza despre relatiile umane.
Acum, mai exista un aspect care este poate mai problematic. Copiii unui cuplu aflat in conflict se simt mai putin in siguranta, mai putin protejati si mai putin ingrijiti . Ei cresc cu un sentiment de amenintare constanta gandindu-se ca, in orice moment, aceste manifestari emotionale negative vor ajunge si la ei. Ceva care, dupa cum bine stim, se intampla uneori.
Este obisnuit, de exemplu, ca acea mama sau tata pe o cale de razboi sa-si foloseasca copiii ca victime pentru santaj emotional. Uneori, le pot manipula pentru a se pozitiona in favoarea unuia sau celuilalt. Din pacate, ei isi pot proiecta si frustrarea si nefericirea asupra lor. Cuplul care se trateaza urat unul pe celalalt si care duce la o dinamica autodistructiva isi trage propriii copii in acel vartej de suferinta…
Copiii care cresc in medii dominate de conflicte se dezvolta manifestand mai putine abilitati sociale, agresivitate mai mare si control al impulsurilor si emotiilor.
Consecinta conflictului interparental distructiv
Teoria securitatii emotionale ne spune ca copiii sunt afectati de conflictele interparentale constructive si distructive.
Primele definesc acele neintelegeri care se rezolva intr-un mod eficient si matur. Abordarea diferentelor in mod pozitiv ofera copiilor un model imbogatitor despre cum sa faca fata provocarilor relationale.
Problema consta in conflictele interparentale distructive in care resentimentele, ura si cuvintele rele devin inradacinate. Cercetarile de la Universitatea din Kyoto, de exemplu, evidentiaza ca aceste tipuri de situatii lasa consecinte grave asupra dezvoltarii copilului.
Este obisnuit sa vezi copii cu abilitati sociale mai scazute si probleme serioase de reglare a emotiilor. Neintelegerile si confruntarile dintre parinti ii fac sa creasca manifestand un comportament mai agresiv si, de asemenea, prezinta strategii foarte slabe de rezolvare a problemelor. La sfarsitul zilei, ajung sa integreze in inregistrarile lor mentale ceea ce au fost expusi intotdeauna.
Raspunsurile de coping ale copiilor in situatii de conflict parental
Aceste informatii sunt interesante. Nu toti copiii reactioneaza in acelasi mod la conflictele interparentale. Fiecare copil demonstreaza de obicei un tip de reactivitate la aceste dinamici negative de adaptare a ingrijitorilor.
Sunt baieti si fete care actioneaza ca mediatori, care ajung sa actioneze intr-o maniera mai matura decat parintii lor atunci cand incearca sa reglementeze aceste neintelegeri. Sunt creaturi fortate sa creasca prematur si isi pierd copilaria actionand ca regulatori ai conflictului in fata respectivei incompetente parentale.
Teoria securitatii emotionale ne spune ca copiii fortati sa se maturizeze in graba cresc si ei fara acel atasament sanatos atat de esential pentru dezvoltarea lor. Este obisnuit ca acestia sa ajunga la maturitate cu multe neajunsuri si cu rolul de ingrijitor integrat in ADN-ul lor.
Pe de alta parte, exista si copii care, in loc sa actioneze ca mediatori, se retrag din respectiva interactiune. Se indeparteaza de acele surse stresante de frica, pentru ca se simt amenintati de acest climat de oboseala, strigate si dezafectie. Aceasta atmosfera patrunde in mintea copiilor, facandu-i mai vulnerabili la tulburarile de dispozitie.
A fi martori la luptele si confruntarile parintilor nostri ne poate face sa avem probleme mai mari de adaptare mai tarziu in viata.
Copiii inteleg mai mult decat credem noi, iar dezacordurile parintilor lasa urme adanci asupra lor.
Cupluri care raman impreuna pentru copiii lor, o mare greseala
Teoria securitatii emotionale poate fi inteleasa dintr-o imagine foarte simpla . Cand un copil creste intr-un mediu ingrijitor din punct de vedere emotional, in care i se ofera siguranta si afectiune sincera, el are in fata lui o punte de aur pentru a iesi in lume. Pe de alta parte, cei care se afla intr-un mediu parental plin de conflicte, in care cresterea lor este neglijata, se confrunta cu o punte rupta pentru viitorul lor.
Asta nu inseamna ca poti deveni o persoana fericita si capabila sa-ti atinga obiectivele. Absolut. Inseamna ca vei intalni mai multe gropi, mai multe nesigurante, dificultati si temeri. Ce concluzie putem trage din aceasta abordare? Una foarte de baza. Nicio creatura nu merita sa se dezvolte intr-un scenariu dominat de lipsa de iubire, agresivitate, resentimente si confruntare.
Caminul ai carui parinti sunt mai concentrati pe propriile probleme si dezacorduri ajunge sa-si neglijeze copiii. Emotiile cu valenta negativa sunt oxigenul pe care il respiram in fiecare zi si toate acestea lasa consecinte. Daca dragostea si respectul cuplului se dezintegreaza, este necesara o separare, spre binele tuturor.
Orice separare sau divort este grea, dar este si mai advers sa cresti intr-o casa in care strigatele si reprosurile sunt coloana sonora zilnica . Angajamentul pentru bunastarea copiilor trebuie sa fie intotdeauna cea mai mare prioritate a noastra. Sa luam in calcul.
