Efortului diplomatic al Chinei testat de criza din Orientul Mijlociu

Cand China a anuntat un acord surpriza de restabilire a legaturilor dintre Arabia Saudita si Iran in acest an, aceasta a semnalat dorinta Beijingului de a fi o greutate diplomatica grea in Orientul Mijlociu. Criza din Israel si Gaza ameninta sa dezvaluie limitele acestei ambitii.

Dupa acordul din martie saudit-iran, pe care China l-a intermediat, mass-media chineza a salutat profilul in crestere al Beijingului intr-o regiune dominata de mult de Washington. Wang Yi, principalul diplomat al Chinei, a declarat ca tara va continua sa joace un rol constructiv in gestionarea „problemelor hotspot” globale.

Dar dupa uciderea a peste 900 de israelieni in atacuri coordonate de catre gruparea islamica Hamas, raspunsul Chinei a fost redus.

O purtatoare de cuvant a ministerului de externe s-a oprit in mod repetat sa nu condamne Hamas, cerand in schimb detensionare si ca Israel si Palestina sa urmareasca o „solutie cu doua state” pentru o Palestina independenta. Liderul Chinei, Xi Jinping, a tacut cu privire la aceasta problema.

„Cu siguranta ca face o gaura in tipul de propaganda… a Chinei fiind acest tip de jucator masiv in Orientul Mijlociu”, a spus Bill Figueroa, profesor asistent la Universitatea din Groningen din Olanda si expert in China.  

Neutralitatea Chinei a atras critici din partea oficialilor americani si israelieni, unii spunand ca aceasta submineaza pretentiile Beijingului de a fi un agent de pace impartial in regiune.

Acest lucru nu ar trebui sa fie o surpriza, spun analistii. Diplomatia chineza a fost de multa contrarie fata de riscuri, iar conflictul in spirala dintre Israel si Hamas ii pune pe diplomatii sai intr-o zona dificila, avand in vedere sprijinul istoric al Chinei pentru palestinieni si rivalitatea sa cu Statele Unite.

„Am aratat clar ca China este foarte ingrijorata de escaladarea continua a conflictului palestino-israelian si indeamna toate partile implicate sa inceteze imediat focul si sa inceteze luptele. China este dispusa sa mentina comunicarea cu toate partile si sa depuna eforturi neincetate pentru pace si stabilitate in Orientul Mijlociu”, a declarat Wang Wenbin, purtatorul de cuvant al ministerului de externe.

SENSIBILITATEA PALESTINA

De la sfarsitul celor aproape trei ani de izolare din China, Xi a lansat un impuls diplomatic menit sa contracareze Statele Unite si aliatii sai, despre care spune ca incearca sa-si tina tara si sa-si suprime.

Beijingul a aprofundat aliantele cu grupuri multilaterale conduse de non-Occident, cum ar fi blocul de natiuni BRICS, strangand in acelasi timp mai strans de Rusia, in ciuda invaziei sale din Ucraina si intarirea legaturilor cu tarile din Orientul Mijlociu si Sudul Global.

Desi exista sansa de a se construi pe succesul sau Iran-Arabia, este putin probabil ca China sa se implice profund in criza actuala.

Un factor este o politica de lunga durata de non-interferenta, care uneori poate intra in conflict cu scopul Chinei de a actiona ca o mare putere pe scena globala.

„China sub conducerea lui Xi (Jinping) vrea sa fie respectata si admirata peste tot, inclusiv in Orientul Mijlociu, dar in cele din urma nu este dispusa sa faca ceea ce va fi necesar pentru a rezolva problemele cu adevarat grele de securitate regionala”, a declarat Steve Tsang, directorul SOAS. Institutul Chinez din Londra. „Se indreapta spre fructele de jos si practic se opreste aici”.

China a lucrat anterior la problemele Israelo-Palestina.

Trimisul special al Chinei pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, a angajat oficiali din Israel si Autoritatea Palestiniana – care guverneaza in Cisiordania ocupata -, precum si Liga Araba si UE in ultimul an pentru a discuta despre o solutie si recunoastere a doua state. pentru Palestina la ONU.

Dar relatiile regionale de lunga durata ale Chinei, inclusiv cu palestinienii, ii limiteaza optiunile.

Unii savanti chinezi au criticat recent marginalizarea palestinienilor si un acord condus de SUA pentru normalizarea legaturilor dintre Arabia Saudita si Israel, drept cauze fundamentale care alimenteaza criza.

„Cel mai important factor extern din spatele conflictului israeliano-palestinian este incercarea Statelor Unite de a pune in aplicare Acordurile Avraam”, a scris Liu Zhongmin, profesor la Institutul pentru Studii din Orientul Mijlociu al Universitatii de Studii Internationale din Shanghai, intr-un interviu publicat de un Presa chinezeasca. „Atingerea pacii in regiunea Orientului Mijlociu si solutionarea justa a chestiunii Palestinei sunt inseparabile”.

O LIMITA LA ASUMAREA RISCURILOR

Condamnarea Hamas ar putea, de asemenea, sa puna China in dezacord cu Rusia si Iran.

„Nu este clar cine se afla in spatele Hamas si este foarte posibil sa fie partenerul (partenerii) Chinei”, a declarat Yun Sun, directorul Programului China la Centrul Stimson din Washington. „Rusia beneficiaza in sensul ca SUA vor fi distrase, iar Iranul este un candidat probabil. Pentru ca China sa denunte atacul inseamna, de asemenea, ca China va fi obligata sa ia masuri daca si cand vinovatul este numit.”

Desi China este una dintre putinele tari cu influenta asupra Iranului – are aproape 400 de miliarde de dolari investitii planificate in tara in urmatoarele decenii – exista scepticism in Israel ca Beijingul va intensifica.

„China nu isi foloseste vocea, puterea sa pe scena internationala pentru a schimba lucrurile in bine”, a spus Tuvia Gering, cercetator din China la Institutul pentru Studii de Securitate Nationala din Israel.

Importurile si investitiile de petrol ale gigantului asiatic in Orientul Mijlociu, inclusiv telecomunicatiile si infrastructura ca parte a Initiativei Belt and Road a lui Xi, inseamna ca Beijingul doreste pacea, dar exista limite clare ale dorintei lui Xi de a-si asuma riscuri.

„China are un mare succes intr-un mediu stabil din Orientul Mijlociu, cand este posibil sa negocieze acorduri de reconciliere intre Arabia Saudita si Iran”, a declarat Jean-Loup Samaan, cercetator senior la Institutul Orientului Mijlociu al Universitatii Nationale din Singapore.

„Dar cand vine vorba de gestionarea conflictelor, aceasta este o situatie foarte diferita”, a adaugat Samaan. „Si nu cred ca China a vrut vreodata sa joace acest rol”.