Atat valorile, cat și prejudecațile sunt transmise din generație in generație drept moștenire.
Cand ești mic iei de bun tot ceea ce adultul iți spune și consideri ca ceea ce face el este bine, chiar daca uneori nu este deloc așa.
Vorbim despre valori și prejudecați, dar ce știm despre ele? In primul rand ce sunt ele? De unde le avem? Toata lumea le are? De ce valorile nu sunt general valabile? Intrebari la care sper ca veți gasi raspunsul in cele ce urmeaza.
Ce sunt valorile? De unde le avem? Cum ni le insușim?
Valorile reprezinta setul de principii, convingeri, idealuri sociale, suma calitaților catre care fiecare persoana in parte tinde.
Fiecare dintre noi iși insușește un etalon de masurare a binelui și a raului bazat pe experiențele, pe trairile lor proprii și in mare masura pe educația primita de la parinți. Un parinte ii transmite copilului sau atat in mod voluntar cat și in mod involuntar ceea ce a primit și el la randul sau de la parinții lui. Este drept ca fiecare generație mai adauga sau mai schimba unele lucruri, insa esența ramane aceiași.
De ce exista persoane cu valori diferite? Valorile nu ar trebui sa fie general valabile?
Noi ca și indivizi suntem diferiți, atat fizic, dar și psihic și emoțional – lucru total firesc. Din copilarie fiecare iși contureaza o identitate proprie pe care o dezvolta cu timpul pe baza propriilor experiențe și interactiuni pe care le are.
Exista reguli ale societații stricte in care definițiile binelui și raului nu pot fi comentate, ci luate ca atare, insa pe langa acestea, fiecare individ in parte iși creeaza propriul set de regului, de valori pe care doar el le urmeaza, ceilalți nefiind obligați sa faca la fel. Așa ca, nu, valorile nu sunt general valabile, ele sunt strict bazate pe experiențele traite de fiecare in parte.
Ce sunt prejudecațile? De unde le avem?
Prejudecațile reprezinta opiniile preconcepute pe care o persoana le poate avea, de cele mai multe ori eronate. Ca și valorile, prejudecațile le deprindem intotdeauna de la cei mai mari ca noi, inca din copilarie.
Cum rupem lanțul greșelilor și prejudecaților transmise din generație in generație?
Observam greșelile parinților sau ale bunicilor și ne spunem, ba chiar ne promitem ca daca am fi in locul lor am reacționa total diferit. De multe ori judecata celor mai mari decat noi ni se pare greșita, insa nu facem nimic pentru a nu parea lipsiți de respect. Respect fața de cine? Fața de tine sau fața de cel care deși este mai mare tot greșește? In concluzie – fața de nimeni. Toți suntem predispuși greșelilor și toți le facem, nu conteaza ca ești mare sau ești mic, iar daca tu observi ca ceva nu este tocmai in regula, tacerea și „uitatul in alta parte” nu sunt egale cu respectul. Este adevarat ca daca atragi atenția unei persoane mai mari ca tine despre o greșeala vei primi de cele mai multe ori ca feedback o replica taioasa din care sa reiasa ca ești lipsit de respect, dar asta nu insemna ca este adevarat. Uneori poți sa ramai uimit și sa primești un “mulțumesc” pentru ca ai ajutat persoana respectiva sa corecteze ceva ce singura nu putea vedea. Totul ține de valorile si prejudecațile acelei persoane.
Fiecare generație a unei familii transmite generației urmatoare ceea ce a primit, insa nu in aceiași masura. Se intampla asta datorita faptului ca vremurile sunt in permanenta schimbare și fiecare generație nu intra in contact strict cu membrii familiei, ci cu o mulțime de alte persoane: educatori, profesori, colegi, prieteni, etc. Pe langa familie, mediul educațional are și el o importanța destul de mare in formarea valorilor, dar și a prejudecaților fiecarei persoane in parte. Interacțiunile noastre cu alte persoane din afara familiei ne pot ajuta sa observam greșelile și prejudecatile primite drept “moștenire”. Iar cand devenim conștienți de ele, insa nu facem nimic pentru a le stopa atunci vina nu mai este a familiei, ci strict a ta. Tu ești cel care poate rupe lanțul. Doar tu poți spune STOP, iar primul pas spre reușita intotdeauna a fost voința.
