Cele mai mari carti sunt definite drept clasice dintr-un motiv. Scrise de cele mai mari minti literare ale timpului lor, au teme universale, personaje, experiente, emotii si perspective care sunt inca relevante in ziua de azi. Unele dintre ele sunt insasi inspiratia din care au aparut intregi genuri moderne de fictiune literara.
Daca va place sa cititi, BuyBooks va prezinta o lista de lecturi perfecta pentru dvs. – top carti care trebuie citite.
“Cartea prietenului meu” de Anatole France
“Anatole France este cantaretul copilariei fericite, al unei copilarii idilice, privite cu ochii blajini si melancolici ai omului matur. Poet al memoriei, France ocupa un loc aparte printre cei care si-au consemnat vreodata amintirile. Ciclul autobiografic, inceput in 1885 cu “Cartea prietenului meu” si continuat, dupa ani si ani, cu “Pierre Noziere”, “Micul Pierre” (1918) si “In floarea vietii” (1921), dezvaluie formula artei franciene de evocare a trecutului intim: intre confesiunea spontana si mica nuvela “obiectiva”, memoria scriitorului selectioneaza amintirile si le insoteste de comentariul sau induiosat si sceptic”
“Captiva” de Marcel Proust
In epoca dintre cele doua razboaie mondiale, cand se accentueaza la noi preocuparile pentru conditia estetica a romanului, autorul strain cel mai comentat, desi primele volume din A la Recherche du temps perdu au fost traduse abia in 1945, este Marcel Proust. Opera lui ajunge a fi considerata si la noi, ca pretutindeni, opera capitala de revolutionare a genului in secolul nostru.
“Pastorii noptii”, de Jorge Amado
“Dar Pastorii noptii ar putea fi considerat si un roman picaresc modern scris pe alocuri in stilul la belle epoque al unui Anatole France, avand culoarea locala, exotismul si caracterul tipic brazilian nelipsite din intreaga opera amadiana. Iata ce observa si Jose Aderaldo Castelo. “Insumand (…) la forta poetica un accentuat umorism, (Jorge Amado) se prezinta (in perioada academica, n.n)cu limbajul reanoit, utilizand resurse ale traditiei clasice paralel cu procedeele romanului picaresc”…”
“Insula pinguinilor” de Anatole France
“In 1908, cand a publicat Insula Pinguinilor, Anatole France avea saizeci si patru de ani. Creatorul abatelui Jerome Cotnard si al domnului Bergeret culegea roadele unei celebritati binemeritate. Auritatea sa in lumea literelor era de necontestat. Dar nimic din anchilozarea si conservatismului unui sexagenar ajuns la glorie nu apasa asupra creatiei sale din acea vreme. Dimpotriva, s-ar putea spune ca romanele cele mai tinere, mai pline de seva, de idei noi, de entuziasm pilduitor, sunt scrierile din ultimele decenii ale vietii scriitorului”.
“Thais”, de Anatole France
Plasat in Alexandria in secolul IV d.Ch, la finalul antichitatii si inceputul Evului Mediu, „Thais” este o fabula filosofica inspirata dupa „Vietile parintilor in deserturi”, energic povestita si scrisa magistral, dar cu morala complet schimbata fata de povestea originala.
Pafnutie, personajul principal al romanului, pe care il veti gasi in calendarul ortodox drept Sfintul Pafnutie Egipteanul, traieste retras in pustiurile Thebaidei, alaturi de alti anahoreti si chinoviti, in lipsuri si asceze exemplare. Desi este inca tanar, Pafnufie, staret de Antinoia, este considerate egalul celor mai sfinti dintre calugari, precum Antonie si Pavel, iar in jurul lui pluteste acelasi aura mistica si fantastica. Lui Pafnutie ii dau ascultare si animalele salbatice, are viziuni trimise de Dumnezeu, iar demonii sunt tinuti prizonieri in fata chiliei lui.
“Piciul” de Alphonse Daudet
“In 1867, cand a scris Piciul, Alphonse Daudet nu mai publicase decat un volum de versuri, Les Amoureuses (1858). Era deci un fel de debut al povestitorului, care, nascut in 1840, avea doar 27 de ani. Un debut destul de putin obisnuit: o carte cu un pronuntat caracter autobiografic, cum este Piciul apare de obicei nu la inceputul, ci la sfarsitul unei cariere, intr-un moment in care scriitorul poposeste pentru a privi in trecut, a incheia un bilant si a comunica o experienta. Dar asa cum lui Anatole France i-a placut in tinerete sa se infatiseze sub trasaturile respectabile ale batranului savant Sylvestre Bonnard, Daudet a gasit in sine puterea de observatie si de reflectie a omului matur care reinvie, nostalgic, imaginea copilariei si desluseste liniile de forta ale viitorului”.
Crima lui Sylvestre Bonnard, de Anatole France
“Departe de a se feri sa semene cu eroii sai, Anatole France i-a placut adesea sa se reprezinte pe sine insusi in personajele carora le-a dat viata. De-a lungul extraordinarei sale cariere, il regasim pe scriitor in felurite ipostaze care, toate la un loc, intregesc chipul umanistului – critic lucid al vietii veacului sau. Mai inainte ca abatele Jerome Coignard sau profesorul Bergeret sa se fi nascut, Anatole France s-a zugravit in personajul lui Sylvestre Bonard, batranul carturar intelept, respectabil membru al Institutiei Frantei.
