Demisia austriacului Sebastian Kurz pentru coruptie si plecarea in urmatoarele saptamani a Angelei Merkel dupa 16 ani in fruntea Executivului german lasa Partidul Popular European intr-un pustiu. Formatia care i-a plasat pe ultimii trei presedinti ai Comisiei Europene (Jose Manuel Durao Barroso, Jean-Claude Juncker si Ursula Von der Leyen), cea care a ajuns sa domine consiliile europene datorita superioritatii sale covarsitoare, cea care a condus aproape fara opozitie in Europa este o forta jalnica daca ne uitam la harta Europei de Vest.
Democratia crestina a lui De Gasperi, Adenauer, De Gaulle sau Schuman este o umbra a ceea ce a fost si acum se refugiaza doar in unele guverne est-europene sau ca partener minoritar intr-un guvern de coalitie. O revizuire a hartii releva declinul acesteia in ultimii ani.
Germania in saptamani sau luni, Danemarca, Spania, Malta, Norvegia, Portugalia si Suedia au sefi de guvern socialisti. Belgia, Franta, Irlanda, Luxemburg si Tarile de Jos au liberali. Italia se afla sub controlul tehnocratului Mario Draghi si Regatul Unit al conservatorilor, care pana la plecarea lor din Uniunea Europeana au impartit un grup in Parlamentul European cu extrema dreapta a VOX, dreapta nationalista poloneza a PiS sau extrema. partidele de dreapta suedeza si daneza.
Largand si mai mult atentia, un sef de guvern socialist apare in Finlanda si, in sfarsit, doi populari in Grecia si Cipru. Incetul cu incetul, intr-o tendinta care a inceput dupa criza economica din 2008-2012 si a fost intarita de pandemie, Partidul Popular European a devenit o forta care cauta refugiu in unele guverne est-europene. Plecarea lui Merkel ii lasa fara majoritatea vedetelor, dar posibili inlocuitori, precum austriacul Sebastian Kurz, trebuie sa demisioneze din cauza unor cazuri de coruptie.
Ei pastreaza ministri pentru ca raman in diverse coalitii fara a ocupa seful guvernului , ca in Belgia (doar francofonii, nu conservatorii flamand) sau in Tarile de Jos (liderul lor, actualul ministru de finante, apare in Pandora Papers) . In total, doar noua din cele 27 de guverne ale Uniunii Europene au un sef de guvern „popular” , care va fi opt atunci cand Merkel. Unii dintre cei opt, precum slovena Janes Jansa, sunt de fapt mult mai aproape de partide precum VOX sau Liga Italiana decat de Partidul Popular European.
Daca e de crezut sondajele, majoritatea tarilor din Europa de Vest nu par sa ridice capul. Nu o fac in Irlanda, unde marea competitie fata de liberali apare de partea lui Sinn Fein. Nici in Franta, unde niciun candidat pe care il propun nu pare in masura sa treaca in turul doi la urmatoarele alegeri prezidentiale din aprilie, zdrobit intre liberalul Macron si extrema dreapta. Nu o fac in Italia, unde dreapta este dominata de La Liga si Brothers of Italy, doua formatiuni care se misca intre dreapta nationalista si neofascism.
In Germania ii asteapta o lunga zi de luni la soare dupa anii Merkel si sondajele le dau o infrangere in Austria dupa scandalurile Kurz. Ei nu au prezenta in Marea Britanie si tocmai au pierdut seful guvernului din Norvegia. Pablo Casado din Spania pare candidatul „popular” cel mai probabil sa ajunga la Guvern, dar, desi sondajele ii zambesc, probabil ca mai va mai fi un an si jumatate pana la alegerile generale si ar trebui sa sustina VOX, lucru pe care il are. Colegii europeni vor mirosi ca cel care miroase a corn ars.
Partidul Popular European in orele reduse
Partidul Popular European a dominat politica europeana in ultimele decenii (Angela Merkel, Jacques Chiras si Nicolas Sarkozy, Silvio Berlusconi, Jose Maria Aznar si Mariano Rajoy). De la alegerile europene din 2004, 2009, 2014 si 2019, toate pre-pandemice, a reusit sa iasa ca primul grup in Parlamentul European. Acea suprematie i-a permis sa-si plaseze piesele in pozitiile cheie ale institutiilor europene: numele lui Christine Lagarde in Banca Centrala Europeana sau cele ale lui Herman Van Rompuy si Donald Tusk in Consiliu pot fi adaugate celor trei presedinti ai Parlamentului European mentionati anterior.
Partidul pierde voturi in principal pentru ca merge la extrema dreapta. Si daca socialistii nu slabesc la fel in ciuda concurentei mai mari din partea ecologistilor (care guverneaza deja in coalitie in tari precum Austria, Belgia si o vor face in curand in Germania), popularii nu pot compensa aceste pierderi de voturi. de dreapta castigand voturi pentru centru pentru ca liberalii, cu exceptia practic in Spania, rezista ca o forta balama care poate fi de acord la dreapta si la stanga. Sau conduce guverne chiar si fara a fi prima forta, ca in Belgia.
Figura politica gigantica a Angelei Merkel a blocat soarele. Dar plecarea ei lasa fara umbra o petrecere care pare sa fi fost maturata in ultimii ani.
