Ultimul secol din Thailanda exclude plictiseala. A inlantuit 20 de lovituri de stat si 12 constitutii, cu o tranzitie nesfarsita de la dictaturi la democratii slabe si un decalaj social de nerezolvat in ultimele doua decenii, pentru a ajunge pe lista scurta. Dar nu auzise niciodata critici la adresa monarhiei. Niciun thailandez, chiar si in privat, nu s-a referit la ea fara uimire. O iubire sincera influentata si, pentru orice eventualitate, o lege a Majestatii Lesa care prevede 15 ani de inchisoare. Thailanda era o anomalie democratica cu un cult al personalitatii cu tenta nord-coreeana.
Protestele studentilor care in ultimele saptamani s-au raspandit in mare parte a tarii ameninta schelele nationale. Impotriva armatei, impotriva elitelor economice si impotriva monarhiei regelui Maha Vajiralongkorn. Aici se afla anatema si riscul pentru integritatea fizica a miscarii. Cei 10.000 de tineri care s-au adunat duminica la Bangkok pentru a-si striga satui de lipsa democratiei reprezinta o provocare majora pentru un guvern neobisnuit sa faca fata protestelor.
Arnon Nampa, un avocat pentru drepturile omului, a pus capat tabuului cand a cerut o dezbatere publica asupra monarhiei la un protest la mijlocul lunii iulie. Si saptamana urmatoare, un reprezentant al studentilor a citit zece puncte pentru reforma sa. S-a intamplat la Universitatea din Thammasat, simbol al rezistentei democratice de cand Armata a zdrobit o revolta in 1976. Se straduieste sa clarifice miscarea care nu intentioneaza sa o eradice, ci sa o corseteze in portul democratic: sa fie supravegheata de Parlament. , sa-si modereze cheltuielile , sa renunte la controlul Armatei si sa nu medieze in politica. Masuri recente precum recuperarea Oficiului Proprietatilor Regale sau comanda unor trupe sugereaza o regresie catre monarhia absolutista care a fost rasturnat in 1932.
Semnale mixte
Semnalele de la Guvern sunt confuze. Prim-ministrul, Prayuth Chan-ocha, a recunoscut ca criticile regelui il deranjeaza, dar ca va asculta preocuparile tinerilor. De la Armata li s-a ordonat sa nu treaca Rubiconul. „Toata lumea stie ce poate si ce nu poate face. Ceea ce spuneti va fi amintit si dovezile vor ramane in viitor”, a avertizat un colonel. Iar seful Armatei, generalul Apirat, a clarificat ca coronavirusul „se vindeca, dar nu ura fata de tara dumneavoastra”.
Nici amenintarile si nici legea Lesa Majestad nu au infranat protestele. „Elevii sunt dispusi sa riste totul, merg mult mai departe decat predecesorii lor. Guvernul ii pedepseste cu legea si unii studenti au fost deja acuzati. El are incredere ca legea ii va reduce la tacere, dar tinerii sunt gata sa preia guvernul si regalitatea. Exista posibilitatea ca represiunea sa vina, intrebarea este cand”, spune Pavin Chachavalpongpun, profesor de studii din Asia de Sud-Est la Universitatea Kyoto.
Mai presus de toate, pacea sociala
Cand generalul Prayuth a dat o lovitura de stat in 2014, thailandezii epuizati au fost recunoscatori ca cineva a pus ordine in anii de tulburari sociale care in lunile precedente au lasat zeci de morti pe strazile din Bangkok, printre impuscaturi si grenade. Prayuth a promis ca va convoca alegeri de indata ce tara se va calma si anul trecut, dupa mai multe intarzieri, thailandezii au mers la vot. Si a castigat Prayuth, care a schimbat uniforma americanului.
Se stia ca a persecutat disidenta si ca era complet inutil in chestiuni economice, dar a prevalat pacea sociala mult asteptata. Acele „baze necesare” pentru alegeri au fost dezvaluite ca garantii pentru a-si mentine influenta dupa alegeri, cu 250 de senatori alesi cu atentie de junta militara. Este la fel de sigur ca reforma sa constitutionala perverseaza mecanismele democratice, precum a fost aprobata printr-un referendum popular. Este paradoxal faptul ca protestele nu au izbucnit in timpul dictaturii de cinci ani, ci dupa alegeri.
Mai multe motive converg. Economia se scufunda, cu o scadere estimata de 8% pe an, care va lasa multi tineri someri. Cel putin noua activisti au disparut de la revolta din 2014, iar cadavrele a doi dintre ei au fost gasite in rau cu ciment in stomac. In februarie, partidul Future Forward al tanarului si chipesului Thanathorn Juangroongruangkit, care si-a facut o nisa in clasa politica sclerotica cu un discurs indraznet si antimilitarist, a fost dizolvat. In contrast dureros, justitia nu l-a asezat inca pe fiul fondatorului multinationalei Red Bull, care a ucis un politist cu ani in urma cu masina lui sport. Si, mai presus de toate, monarhul este un tun liber care aduna iubiti si sotii si s-a inchis intr-un castel din Alpii germani cu o zeci de concubine cand coronavirusul a lovit Thailanda. Veneratia generata de tatal sau, Bhumibol, este departe de el.
„Multi vad acele alegeri ca pe o farsa pentru ca armata sa le garanteze permanenta la putere”, judeca Paul Chambers, profesor la Universitatea Narusuan. „Economia in declin si impopularitatea monarhului explica, de asemenea, nemultumirea tinerilor. Iar cand partidul Viitorul Inainte a fost dizolvat de Curtea Constitutionala, dominata de monarhisti, cei care se opuneau guvernarii militare nu au vazut de ales decat sa iasa in strada”, conchide el.
